Manelele (singular, manea) sau muzica de manele constituie un gen muzical, originar în comunităţile etnice de romi din România.

Genul are influenţe din muzica populară armână, greacă, turcă, arabă şi sârbă şi din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din, practic, toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă). Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă (de ordinul a câteva decenii) a devenit cu timpul un gen muzical apreciat în spaţiul vorbitorilor de limbă română.[1]

În ţară există un număr semnificativ de ascultători de manele (apreciate în special de tineri),[2] cu predilecţie în zonele rurale şi în cartierele sărace de la oraş.[necesită citare] Fenomenul este însă prezent şi în Bulgaria (cealga), Serbia (turbo-folk), Albania (alb. tallava), Grecia (gr. laïká) sau în Turcia (arabesk).
Originile manelei
Cercetările efectuate până în ziua de astăzi nu au reuşit să reconstituie împrejurările în care au apărut manelele. Au fost întâmpinate dificultăţi din pricina volumului redus de informaţii existente şi a fiabilităţii lor, adesea îndoielnică. Cuvântul „manea” este de origine turcă (cf. „cafea”) şi datează din secolul al XIX-lea sau anterior, ceea ce sugerează practicarea pe pământ românesc a unei muzici denumite astfel, probabil în caracter turcesc. Numeroase surse au pus apariţia manelelor în legătură cu regimul fanariot (derulat de-a lungul secolului XVIII şi în primele două decenii ale secolului XIX),[3] citând în acest sens mărturii de până la Dimitrie Cantemir. Muzicologul român Costin Moisil a verificat aceste surse vechi şi a constatat că ele nu se refereau la manele, ci la muzici de inspiraţie orientală în general, explicând că eroarea s-a produs prin citarea unor surse intermediare care nu au ţinut cont de această diferenţiere. În fapt, termenul „manea” nu a fost depistat de cercetător decât în texte de după 1820.[4]

Conţinutul muzical al manelei din această perioadă nu este cunoscut. Se pare că ea se auzea la curţile domneşti şi a fost mai apoi preluată de către boieri. Maneaua a fost uitată până la sfârşitul secolului, una dintre ultimele relatări cunoscute vorbind de românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul.[4] Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te iubeam”, notată neumatic în culegerea Spitalul amorului sau cântătorul dorului (1852) de Anton Pann şi aranjată de violonistul Victor Predescu în stil turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreaţa Maria Tănase.[3] Se pare însă că singura manea de secol XIX păstrată datează din anii 1880 şi este notată în neume bizantine (asemeni pieselor cuprinse în Spitalul amorului).[4]
Originile manelei
Cercetările efectuate până în ziua de astăzi nu au reuşit să reconstituie împrejurările în care au apărut manelele. Au fost întâmpinate dificultăţi din pricina volumului redus de informaţii existente şi a fiabilităţii lor, adesea îndoielnică. Cuvântul „manea” este de origine turcă (cf. „cafea”) şi datează din secolul al XIX-lea sau anterior, ceea ce sugerează practicarea pe pământ românesc a unei muzici denumite astfel, probabil în caracter turcesc. Numeroase surse au pus apariţia manelelor în legătură cu regimul fanariot (derulat de-a lungul secolului XVIII şi în primele două decenii ale secolului XIX),[3] citând în acest sens mărturii de până la Dimitrie Cantemir. Muzicologul român Costin Moisil a verificat aceste surse vechi şi a constatat că ele nu se refereau la manele, ci la muzici de inspiraţie orientală în general, explicând că eroarea s-a produs prin citarea unor surse intermediare care nu au ţinut cont de această diferenţiere. În fapt, termenul „manea” nu a fost depistat de cercetător decât în texte de după 1820.[4]

Conţinutul muzical al manelei din această perioadă nu este cunoscut. Se pare că ea se auzea la curţile domneşti şi a fost mai apoi preluată de către boieri. Maneaua a fost uitată până la sfârşitul secolului, una dintre ultimele relatări cunoscute vorbind de românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul.[4] Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te iubeam”, notată neumatic în culegerea Spitalul amorului sau cântătorul dorului (1852) de Anton Pann şi aranjată de violonistul Victor Predescu în stil turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreaţa Maria Tănase.[3] Se pare însă că singura manea de secol XIX păstrată datează din anii 1880 şi este notată în neume bizantine (asemeni pieselor cuprinse în Spitalul amorului).[4]

În România, manelele sunt considerate de o parte a populaţiei o formă de subcultură. O astfel de poziţie este adoptată şi de o parte a intelectualităţii din România.[7] Cu toate acestea, se estimează că majoritatea populaţiei, între 80% şi 90% ascultă manele cel puţin ocazional.[1] Un sondaj efectuat de CURS în colaborare cu „Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare” pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului a relevat faptul că 32,8% dintre elevii încluşi în categoria de vârstă 11-14 ani şi 21,9% dintre cei din categoria 15-18 ani au ca gen preferat de muzică manelele. [1]

Omul de afaceri Silviu Prigoană, fondatorul primului canal exclusiv informativ din România (Realitatea TV) a lansat în februarie 2005 Taraf TV, o televiziune specializată pe acest segment muzical. Canalul este distribuit prin majoritatea reţelelor de cablu din România, dar este disponibil şi în pachetele unui număr mare de societăţi de cablu din Republica Moldova.[8] În Serbia, canalul poate fi recepţionat prin platforma DTH Digi TV în pachetul extra de canale în limba română.[9] Canalul are şi un corespondent radiofonic, Taraf FM. Manelele sunt promovate de mai multe posturi de televiziune printre care ProTV, OTV si Antena 1, unde maneliştii au fost invitaţi în diverse emisiuni de divertisment.

În ciuda succesului de care se bucură în multe grupuri sociale mici răspândite în toată România, manelele nu au fost acceptate spre a reprezenta ţara în concursul european de muzică Eurovision.[10]

Promovarea cea mai semnificativă este facută de postul de televiziune Taraf TV specializat aproape exclusiv în difuzarea de videoclipuri ale interpreţilor de manele, după cum sugerează şi programul postului de televiziune: „Printre emisiunile care vor fi difuzate pe Taraf TV se numară programe de muzică populară, dar şi de manele”.[11] De asemenea, o promovare importantă se remarcă şi din partea postului de televiziune OTV sau în trecut Pro TV. Fanii acestui gen de muzica au lansat o multime de posturi de radio pe internet ce transmit manele online.

La 1 iulie 2008 a început să emită un al doilea post TV muzical care difuzează manele şi muzică de petrecere - MyneleTv. Postul îl are printre acţionari pe Costi Ioniţă, unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi producători de manele.


Interpreţi de manele
Vezi şi: Categorie:Interpreţi de manele
Mai jos sunt enumeraţi în ordine alfabetică interpreţi (formaţii şi cântăreţi) reprezentativi pentru acest gen muzical.

Adrian Minune (Adrian Copilul Minune, Adi de Vito)
Adi de la Vâlcea (Adi din Vâlcea)
Albatros
A-tentat
Azur
Costel Ciofu
Denisa
Costi Ioniţă
Generic
Nicolae Guţă
Jean de la Craiova (Jean de Niro)
Laura Vass
Liviu Puştiu
Minodora
Florin Mitroi
Odeon
Nicu Paleru
Romeo Fantastik
Florin Salam (Florin Fermecătoru)
Sorin Copilul de Aur
Sorinel Puştiu
Carmen Şerban
Ştefan de la Bărbuleşti
Vali Vijelie
Viorel de la Constanţa



Surse
Melin, Mela (2007). Despre manea, Editura Universul Românesc. ISBN 973-87805-3-8
^ a b c Dana Cobuz. „Bulionul de manele” publicat la 5 ianuarie 2006 în Jurnalul Naţional
^ Tinerii de 11-18 ani citesc puţin, se uită peste 3 ore pe zi la TV şi ascultă manele, articol publicat în cotidianul „Adevărul”
^ a b Manega, Miron. „Cui îi e frică de manele?”, articol publicat în cotidianul „Jurnalul Naţional” (5 ianuarie 2006)
^ a b c d e Rădulescu, Speranţa şi Florin Iordan. Conferinţele de la Şosea. Profesioniştii muzicilor orale: istorie, practici, stiluri, tendinţe recente, prelegere susţinută la Clubul Ţăranului, Muzeul Ţăranului Român (4 iunie 2009)
^ Melin, op. cit.
^ Portretul-robot al ascultătorului de manele
^ http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-02-25&art=1527
^ Consiliul Coordonator al Audiovizualului al Republicii Moldova - Reglementări
^ Digi TV Serbia
^ Manelele excluse de la Eurovision
^ Taraf TV